Politică

În mod oficial Republica Socialistă Vietnam (Cộng hòa xã hội chủ nghĩa Việt nam), ţară ce se află în partea estică a peninsulei Indochina. Suprafaţa este de 331.000 km². Se întinde de la nord la sud pe o lungime de 1.650 km şi partea cea mai îngustă este de aproximativ 50 km. Vietnamul are graniţă la nord cu China, la vest cu Laos, la sud-vest cu Cambodgia, la est cu Oceanul Pacific (la nord-est este marea Chinei de Sud şi la sud este golful Thailand). Capitala este Hanoi, localizată în nordul Vietnamului în timp ce cel mai mare oraş este Ho Chi Minh city (fost Saigon) localizat în sud.Administraţie şi condiţii sociale

Guvern

Prima constituţie a Republicii Socialiste Vietnam a fost adoptată în 1980 şi a succedat a doua constituţie promulgată în 1992. În adăugare în completarea reformei guvernamentale şi a structurii politice, cea de adoua constituţie conturează schimbările majore în politica externă şi doctrina economică. În particular, ea antrenează dezvoltarea tuturor sectoarelor economice inclusiv întreprinderilor private şi le tratează în egalitate, şi garantează investitorilor străini drepturi legale de proprietate asupra capitalului, bunurilor asigurându-i că proprietăţile lor nu pot fi naţionalizate de stat.

Adunarea Naţional unicamerală aleasă de popor este organul suprem de guvernare. Ea alege preşedintele şi vice-preşedintele ţării. Cabinetul constă în primul ministru, numit de preşedinte şi aprobat de Adunarea Naţională, şi vice-prim ministru, miniştri şi echivalenţi care sunt desemnaţi de primul ministru şi confirmaţi de Adunarea Naţională. Cabinetul coordonează şi conduce ministerele şi organizaţiile de stat ale guvernului central şi supervizează comitetele administrative la nivelul guvernamental local.

Responsabilităţile ministerelor în general sunt divizate pe linii funcţionale înguste; de ex. ministerele economice care răspund de agricultură şi industrie alimentară, produse marine, forestiere şi conservarea apelor, etc. Ministerele mai mari tind să fie relativ auto-determinate cu propriile şcoli, instituţii de pregătire şi facilităţi sociale, de sănătate şi culturale. Sunt de asemmenea unele comisii sub cabinet: Comitetul de Stat de Planificare. Oficiul primului ministru supraveghează un număr de departamente generale sub nivelul ministerial şi comitete care sunt formate ca să supervizeze proiecte majore în care sunt implicate mai multe ministere.

Ţara este împărţită administrativ în 50 provincii şi 3 municipalităţi (Hanoi, Haiphong şi Ho Chi Minh City). Ele sunt mai departe divizate în aprox. 500 districte. La nivelul provincial şi districtual, cea mai mare autoritate guvernamentală este Consiliul Poporului, ales de electorat, însă treburile cetăţeneşti sunt însărcinate Comitetelor administrative alese de Consilii. Administraţiile săteşti sunt reprezentate de Consiliul sătesc al Poporului.

Ambele constituţii din 1980 şi 1992 instituţionează pe Partidul Comunist din Vietnam ca singura forţă conducătoare pentru stat şi societate. Documentul din 1992 a delegat oarecum, mult mai multă autoritate preşedintelui şi cabinetului (succesorul Consiliului Misniştrilor) care au misiuni de guvernare, iar Partidul este responsabil doar de deciziile politice. Aceste schimbări au redus considerabil rolurile partidului. Cele mai afectate sunt Biroul Politic şi Comitetul Central – care anterior au luat deciziile majore şi pentru partid şi pentru stat – şi Secretarul General împreună cu Secretariatul –care anterior deţineau rolul de a conduce organizaţii de partid şi era însărcinat cu deciziile Comitetului Central şi Biroul Politic, au condus efectiv ţara.

Oricum, partidul rămâne o instituţie politică predominantă în Vietnam. Numeroase asociaţii populare distribuie politicile partidului şi servesc ca teren de antranament pentru potenţiali membri de partid. Uniunea Femeilor Vietnameze este o importantă şi activă organizaţie. Uniunea Tineretului Comunist Ho Chi Minh are o mare responsabilitate pentru Federaţia Tineretului din Vietnam, în timp ce unităţile locale de partid şi organizaţiile cooperatiste în agricultură asumă conducerea Federaţiei Fermierilor. Federaţia Vietnameză a Uniunilor Comerciale are responsabilitate de protecţie a intereselor muncitorilor dar nu funcţionează totuşi ca unităţile sindicale occidentale.

Justiţie

Sistemul juridic constă în Curţi şi Organele de Control ale Poporului. Adunarea Naţională supervizează activităţile Curţii Supreme ale Poporului, care este cea mai înaltă curte de apel şi curtea de prima instanţă pentru cazuri speciale (ca trădarea). Această curte, la rândul ei, supervizează activităţile juridiciare ale Curţilor locale ale Poporului, care sunt responsabile corespondenţei(?!) Consiliului al Poporului. Curţile Poporului funcţionează la toate nivelele guvernamentale cu excepţia satelor unde funcţionează comitetele administrative ca o curte primară.

Organele Poporului pentru Control acţionează ca un supraveghetor pentru stat: ele monitorizează perfomanţele agenţiilor guvernamentale, menţine o putere mare de supraveghere şi acţionează ca procuror în faţa Curţilor ale Poporului. Organul Suprem al Poporului de Control este responsabil doar în faţa Comitetului Permanent al Adunării Naţionale.

Armata

Forţele militare includ armata, forţele paramilitare regionale şi provinciale, miliţia, poliţia şi rezervele. Sunt comandanţi militari separaţi în Hanoi, Haiphong şi Ho Chi Minh City. Vietnamul menţine o proporţie mare de forţe militare.

Educaţie

Vietnamul, cu tradiţia lui confuciană, mereu acordă o foarte mare importanţă în educaţie chiar în timpurile grele. Educaţia în zone rurale sudice a fost grav afectată pe durata războiului şi toate şcolile religioase şi private au fost naţionalizate după 1975. Apoi, guvernul a urmat o politică de reformă educaţională. Învăţământul este gratuit iar primul nivel de 9 ani este obligatoriu şi este împărţit în şcoală primară de 5 ani şi şcoală secundară inferioară de 4 ani. Apoi, opţional, şcoală secundară superioară de 3 ani (echivalent liceu) sau gimnaziu urmată de facultate în studiul academic, etc. Oportunităţile pentru educaţie avansată sunt limitate şi sunt examene grele pentru admitere. Universitatea din Hanoi, fondată de francezi şi refondată în 1956, este cea mai veche instituţie (funcţională) de educaţie academică. După reformă au reapărut şcoli private şi s-au înfiinţat multe şcoli internaţionale.

Rata de educaţie este mare. Importanţa mare este acordată pe pregătire în ştiinţă şi tehnologie, în ciuda lipsei de echipamente care obstrucţionează programul. Guvernul trimite în fiecare an mii de studenţi să urmeaze studii în străinătate, cândva în ţările socialiste şi acum în Europa occidentale, SUA şi Japonia, în plus creşte numărul de studenţi autofinanţaţi în aceste ţări.

Sănătate şi binefacere

Înainte de reunificare, serviciile de sănătate au fost subdezvoltate în zone rurale sudice dar au fost foarte bine dezvoltate în Nord. După 1975, au crescut în general facilităţile şi personalul în sănătate. Sistemul de sănătate este unul din cele mai mari succese ale statului soocialist; ca şi alte programe în Vitenam, a avut multe greutăţi în anii 1970-1980 şi a suferit transformări după anii 1980. Acum sistemul de sănătate se bucură de asistenţa tuturor sectoarelor de stat şi cel privat, cel de stat rămâne gratuit.

Sursa: Encyclopaedia Britannica (2002)

Tradus şi ilustrat: Le Ngoc Quang

Comentaţi aici

Leave a Comment