Geografie generalităţi

  • Suprafaţă: 329,315 km2
  • Populaţie: 83,458,000 milioane locuitori
  • Municipalităţi:
    Hanoi: oficial 6 milioane locuitori
    Ho Chi Minh city (Saigon): oficial 8,5 milioane locuitori
    Hai Phong: 1.5 milioane locuitori
    Da Nang: 2 milioane locuitori:

 

Principala formă fiziografică este lanţul muntos Truong Son (Annamese Cordillera, în franceză: Chaîne Annamitique; în vietnameză: Nui Truong Son), întins de la nord la sud, trecând prin centrul Vietnamului. Sunt 2 delte principale ale celor 2 fluvii: Roşu (song Hong) la nord şi Mekong (song Cuu Long) la sud. Între cele 2 delte este o coastă oceanică lungă şi îngustă, dar care are nenumarate plaje. Cea mai mare concentraţie umană se află în aceste 2 delte.

De la nord la sud, Vietnamul poate fi împărţit în 2 regiuni geografice distincte: nordul cu fluviul Roşu izvorând din China şi masivul muntos extins până Laos, partea de nord-est este coasta golfului China de sud şi sunt sute de insule sau forme geografice superbe. Sudul este întins din sud-vest (Laos) de lanţul muntos până delta Mekong. Înălţimea cea mai mare este de 3.143 m la nord şi se numeşte Fan Si Peak.

În centrul Vietnamului, lanţul muntos Truong Son merge paralel cu coasta, cu câteva vîrfuri de aproape 2000 m. Liniile de comunicare în această zonă sunt foarte dificile, actual fiind în construcţie o autostradă de-a lungul acestui lanţ muntos.

Solul

În zonele de delta, solurile sunt aluviale şi foarte fertile pentru agricultura. Zonele de podişuri au teren bazaltic şi foarte propice prentru plantaţii. In multe zone solul este rosu si se cultiva ceai si cafea.

Clima

Nordul Vietnamului se află într-o zonă tropicală musonică. Ianuarie este luna cea mai friguroasă pe an, temperatura medie în Hanoi este de 17°C (63°F), temperatura minimă poate ajunge la 10°C, pe când media pe an este de 23°C (74°F). Sudul şi centrul ţării au clima tropicală, media anuală de temperatură în Hue este 25°C (77°F) şi în Ho Chi Minh City este 27°C (81°F); în oraşul montan Da Lat coboară la 21°C (70°F). Iarna în nord durează din noiembrie până aprilie, în februarie şi martie persistă ploile mărunte. Vara în nord se caracterizează prin căldură, umezeală şi taifun. În regiunea centrală şi sudică, vânturile musonice sud-vestice între iunie-noiembrie aduc ploi şi din când în când taifun şi constituie sezonul ploios, iar între decembrie-aprilie este sezonul uscat caracterizat prin muson nord-est şi temperatură înaltă.

Plante

Vegetaţia Vietnamului este foarte bogată şi variatată, reflectată şi printr-o mare variaţie de climă, topografie şi soluri. Pădurile în Vietnam pot fi împărţite în 2 categorii mari: mereu verde şi “deciduous forests”. Sunt peste 1500 de specii de arbori în Vietnam printre care se numară cele cu esenţă tare (abanos, tec…). Majoritatea pădurilor sunt mixte, conţinând o variaţie mare de specii. În totalitate, pădurile, savana şi bambus acoperă aproximativ o jumătate din suprafaţa totală a ţării.

O mare parte a podişurile centrale sunt acoperite de păduri dense de tip mereu verde. În unele din această regiuni mai există păduri virgine (primare), altele sunt păduri deschise (secundare) caracterizate prin copaci de familia Dipterocarpaceae şi familia Lagerstroemia (crape myrtle) sau păduri de mangrove. Sunt şi zone de terenuri neproductive, dune de nisip cu eucalyptus, copaci mici, ţepoşi sau plante de flori ca genul Casuarina. Ierburile Cogon (Imperata cylindrica) se găsesc în mod tipic în pădurile deschise, savana ocupă cel mai mult în zone unde au fost cândva pădurile. Ierburile mari sunt întâlnite cel mai des în delta Mekong (Thap Muoi).

De-a lungul războiului în Vietnam, armata americană a folosit ierbicide puternice şi periculoase (agentul portocaliu este unu din ele) ca să distrugă zone largi de păduri în sudul Vietnamului. Majoritatea din cele distruse au fost regenerate, dar programele de reconstrucţie a ţării şi exploatarea ilegală sunt noii duşmani ai pădurii. Vietnamul are o lege drastică de protecţia pădurii, dar trebuie să facă faţă foarte greu fenomenului de defrişare şi braconaj.

Animale

Animalele domestice cele mai comune sunt: bivoli, vaci, câini, pisici, porci, capre, raţe, găini, etc. Animale sălbatice sunt: elefanţi, tapiri, pisici mari, tigri, leoparzi, urşi, căprioare, veveriţe zburătoare, etc. Au fost şi rinoceri dar au dispărut încă din 1940. Sunt peste 1000 specii de păsări sălbatice. Primatele care trăesc în păduri sunt langur, gibbon, macaque, rhesus, etc. Crocodili se găsesc în unele lacuri în sud; mai multe tipuri de reptile includ şi şopârlă, piton, cobra, etc.

Regiuni traditionale

Tradiţii culturale diverse, variaţii geografice şi evenimente istorice au creat regiuni tradiţionale distincte în ţară. Diferenţa topografică între câmpie şi zona muntoasă are şi semnificaţia etno-linvistică: zonele de câmpie sunt ocupate de etnia majoritară care este cea vietnameză (kinh) iar în zonele muntoase sunt numeroase grupri etnicice mici cu diferite culturi şi limbi; sunt în jur de 60 de astfel de popoare minoritare. Popoarele muntoase din nord se înrudesc cu popoare din sudul Chinei în timp ce cele din sud sunt apropiate de popoarele Mon-Khmer şi Austronesian din Cambogia, Indonezia şi altele din Asia de sud-est. Variaţia nord-sud a evoluat datorită expansiunii şi colonizarea etniei vietnameze din nord spre sud până delta Mekong în timpul dinastiei Trinh-Nguyen. După mijlocul secolului al 19-lea, Vietnamul a fost divizat de colonialiştii francezi în 3 regiuni autonome: Tonkin în nord, Annam în centru şi Cochinchina în sud. Chiar şi vietnamezii după războaie şi reunificare se disting prin regiunea nordică cu Hanoi ca centrul cultural, regiunea centrală cu capitala regală tradiţională care este Hue şi cea sudică cu Saigon (Ho Chi Minh city) ca centru urban.

Modele de aşezări umane

Sunt unele distincţii între dezvoltarea rurală în Vietnam. În mod special, în nordul şi centrul Vietnamului se pot observa principiile geomantice influenţate de orientarea tradiţională a caselor şi clădirilor comunitare (în Vietnamul central, casele se orientează adesea spre ocean). În zonele dens populate la delta fluviului Roşu, multe sate sunt foarte apropiate şi compacte, de obicei acoperite de un zid de bambus. În general, la câmpii aşezările rurale se află aproape de apă şi drumuri de acces. Majoritatea popoarele care trăiesc în munţi îşi construiesc casele pe piloane.

Oraşele tradiţionale principale ale Vietnamului sunt Hanoi, Hai Phong, Hue şi Saigon (Ho Chi Minh city).

Hanoi este cel mai important oraş şi a fost de cele mai multe ori capitala ţării în tot cursul istoriei Vietnamului. Din 2003 are o suprafata de 921kmp şi 3.000.000 locuitori, acum suprafaţa şi populaţia este dublă. Astazi capitala este un oraş unic care imbina istoria cu modernul. Este impartit in 9 mari sectoare Clădiri moderne imbrăcate in otel si geamuri se intrecalează in centrul oraşului cu clădiri vechi, roase de vreme si ploi, cu o frumoasă arhitectură franceză.El a fost de asemenea capitala Indochinei franceze din 1902 până la 1954 şi oraşul mai reţine arhitectura acestei moşteniri.

Hanoiul este un oraş verde împânzit de copaci foarte vechi si ca un lucru rar intâlnit in lume străzile si trotuarele se construiesc in jurul copacilor. Nici unul nu se taie. Daca este la mijlocul trotuarului atunci trebuie să îl ocoleşti pentru că trotuarul îi apartine. Aceşti copaci care se aliniază la mijlocul şoselelor sau la semafoare, sunt foarte apreciati de oamenii care circula pe motorete, pentru că le ofera umbră in zilele călduroase de vară.

Mai sunt foarte multe lacuri, cam în jur de 30 mai importante şi toate înconjurate de centuri de verdeată şi cu un parc frumos amenajat pe lângă. Cel mai renumit este Hoang Kiem, care este considerat drept centrul oraşului şi iî care se crede ca există şi acum o broască testoasă sfânta pe fundul lacului, care datează din secolul 15. Cel mai mare lac este Ho Tay care are 500 ha şi circumferinta lui este de 17km. Tot aici este şi parcul de distractii pe apă si pe drumul care îl inconjoară sunt câteva zeci de restaurante şi cafenele. Acum în jurul oraşului se construiesc cartiere noi alcătuite dintr-o combinatie de blocuri şi case. Dar înainte de a face cartierul, se face şoseaua cu copaci gata crescuti, aduşi de departe si plantati pe mijoc. In general aceştia sunt cocotieri si in jurul lor se plantează flori de sezon.

Capitala este străbătută de fluviul Roşu, care în oraş are lungimea de 36km din totalul său de 550. El curge apoi spre est unde se varsă în ocean printr-o delta foarte fertilă, bogată in aluviuni. Un fenomen neobişnuit in aceasta delta este ca oamenii s-au întins cu uscatul mult in ocean mărind astfel provincia respectivă cu terenuri noi, gratie acestor aluviuni ale fluviului Roşu. Acest proces de mărire a uscatului continuă şi azi. Pe lângă acest fluviu, în oraş mai curg cateva râuri mai mici cam in jur de 8, care au fost pietruite si curătate. Ele mai servesc şi să colecteze apele reziduale ale oraşului şi să le duca la statiile de filtrare, unde din culoarea neagră capată culoarea albastră si după aceea sunt deversate în fluviul Roşu.

Temperatura la Hanoi iarna este în jur de 17 grade C şi vara 29 grade, mai rar ajungând la 39 grade. Umiditatea este foarte mare vara pe când iarna este foarte uscat.

Foarte atractiv în Hanoi este să hoinăreşi pe străzile denumite Pho Co, în nordul lacului Hoan Kiem, zonă care este un complex alcătuit din 36 de străzi vechi (după altii sunt 50) şi multe datează încă din secolul 15. Atunci, sub dinastia Le, li s-a permis emigrantilor chinezi să locuiască la Thang Long şi li s-a dat acest perimetru să îsi construiască case si ateliere de lucru. Străzile au denumiri de meştesuguri sau numele comertului care se desfăşura acolo, după ce fel d especific au avut inainte (str. Fierarilor, str. Piersicilor, str. Rogojinilor, etc). Azi guvernul nu permite nici o investitie în zona respectivă şi totul se conservă cum era înainte. Familiile care sunt proprietari ai acestor case se ocupă în general cu comertul şi servcii. La fel, multe firme de turism se grupează acolo, pentru că este o zona circulată non stop de străini, şi care vor să mai viziteze şi alte zone turistice. Pe o stradă se vând tricouri, pe alta mătase, pe alta artizanat, pantofi, nasturi, tablouri, medicamente, etc. Pe lânga marile piete, aceste străzi sunt o zonă comercială si turistică foarte puternică.

Fiecare oraş în Vietnam are câte o piată mare şi renumită. La Hanoi sunt mai multe piete mari, dar cea mai veche şi renumită este Cho Dong Xuan. Construită din 1889 este aşezată lângă fluviu şi la intersectia unor artere foarte intens circulate. Acum s-a modernizat si are 3 etaje, dar işi păstreaza fatada după cum era in trecut. Este foarte aglomerată, pentru că se vînd en-gross şi en-detail cam toate categoriile de marfă.

Alt loc frumos în Hanoi este parcul care înconjoară mausoleul fostului preşedinte Ho Chi Minh, unde se păstreaza grădina şi casa simplă de lemn unde a locuit preşedintele, apoi mausoleul, iar în zona acestuia mai exista muzeul Ho Chi Minh si câteva pagode dintre care cea mai veche este pagoda Chua Mot Cot (din 1049 construita de regele Ly Thai Tong) asezată pe un singur stâlp de lemn în mijlocul unui mic bazin plin de lotuşi. Chua Mot Cot, lacul Hoan Kiem, străzile Pho Co, universitatea Van Mieu şi mausoleul sunt simboluri ale Hanoiului şi sunt reprezentate pe toate tablourile din lemn si mătase şi pe multe obiecte artizanale.

Oraşul port Haiphong a fost înfiinţat de francezii la sfârşitul secolului al 19-lea ca un centru comercial şi bancar, acum are o întindere de 70 km.

Hue a fost capitala dinastiei Nguyen care controla Vietnamului central şi de sud de la secolul al 17-lea; localizat pe fluviul Huong (Parfumului), a fost evidenţiat în secolul al 19-lea ca un important centru politic şi religios.

Saigon: 2095 kmp şi 5.554.800 locuitori din 2003, acum suprafaţa şi populaţia este dublă. A fost construit masiv de francezi de la mijlocul secolului al 19-lea ca o capitală administrativă şi portul principal al Cochinchina. Arhitectura oraşului aduce stilul oraşelor din sudul Franţei. Oraşul alăturat Cho Lon a fost oraşul etnicilor chinezi (China Town) care a fost unit mai târziu cu Saigon.

Este străbătut de râul Saigon pe o lungime de 106 km si este împărtit în 24 de sectoare unele au nume propriu ca în Hanoi iar altele sunt denumite dupa cifre (12 din ele). Sectorul 1 este şi centrul oraşului. Traficul este foarte aglomerat pentru că şi populatia este mare. La Hanoi parcurgi 10 km cu motoreta în jumate de oră, dar la Saigon aceeaşi distanta cere 45-50 de minute.

Aici există intersectii de 5-6-7 străzi care nu sunt semaforizate, probabil pentru a fluidiza traficul la orele de vârf.

Cea mai mare, veche si renumită piată în Saigon este Cho Ben Thanh care datează din 1859. In anul 1870 a ars şi apoi a fost refacută, în anul 1911 s-a prăbusit şi iarăşi s-a reconstruit, dar mult mai mare reconstructia terminându-se în 1914. După 1975 şi 1985 iarăşi s-a modernizat dar numai in interior, pe partea dinafară s-a păstrat vechea forma si ceasul uriaş de pe fatada principală. In fiecare seară pe stradă, lânga una din laturile pietei se formeaza piata ambulantă de noapte care pe o latură are tarabe ce vând diverse lucruri şi pe latura opusă a străzii are mici restaurante unde se mănâncă foarte bine.

In Saigon există mai multe parcuri de distractii mari, între care cele mai renumite sunt : parcul Dam Sen din sectorul 11 care se întinde pe 52 ha, având 30 de zone de distractii şi parcul Suoi Tien aflat la 19 km de oraş, foarte mare cu multe zone de distractie si o grădină cu aproape 2000 de crocodili.

Sursa: Encyclopaedia Britannica (2002)

Tradus şi ilustrat: Le Ngoc Quang

Comentaţi aici

Leave a Comment